stiri_2016

Proiectul de Cod Silvic de pe hartie nu se potriveste cu realitatea din padure

Dupa vizita in Salaj de la sfarsitul saptamanii trecute a ministrului delegat pentru paduri, Lucia Varga, am incercat sa deslusesc cateva dintre tainele proiectului Codului Silvic, aflat in discutia comisiilor agricole din Parlament. Proiectul scris de ministru ca ultima solutie pentru salvarea codrului de securea romanului poate fi o solutie. In dezbaterea publica el este insa controversat, deoarece prevede masuri a caror aplicare risca sa bage comunitati intregi in puscarie si sa blocheze exploatarea padurilor. Intr-adevar, trebuie sa stopam practica de taiere „totul acum”. Normele pentru amenajamentele silvice vor fi mai restrictive, nu vom admite taieri „la ras” in padurile de fag, carpen, stejar, decat daca sunt afectate de boli netratabile, iar la molid si pin se vor face taieri „la ras”, dar cu regenerarea obligatorie in doi ani. Pe hartie suna foarte bine.

Paza gratuita duce la disociere

O masura din proiectul doamnei Lucia Varga se refera la suprafetele forestiere sub 30 de hectare. In acest caz, proprietarul nu va mai plati paza la ocolul silvic, paza fiind asigurata de catre silvici gratuit. Auzind de o asemenea facilitate, proprietarii de terenuri forestiere care s-au asociat cu partea lor, de unu, doua, cinci hectare, pentru a beneficia de paza platita la comun cu ceilalti, intentioneaza sa se disocieze acum pentru a nu mai plati paza. „Paza va disparea nu peste mult timp”, prezice Lucia Varga. Ideea are nuanta utopica, zicem noi, pentru ca asemenea lucruri nu se pot intampla pe plaiul mioritic.

Si de pe rampa se poate fura

Masura de-a dreptul re-volutionara propusa de mini-strul Varga este interzicerea vanzarii arborilor pe picior. Ocoalele silvice private si de stat, in acest context, ar trebui sa angajeze prestatori de servicii pentru exploatarea lemnului pe picior si transportul bustenilor la rampa. Cu alte cuvinte, in padure nu va mai avea acces nimeni. Lucia Varga are incredere in silvicultori si vrea sa le dea un spor de 25 la suta la salariu, sperand ca vor pazi padurea cu arma si nu vor lasa nici un topor, fierestrau, caruta sau tractor sa intre in ea. Vechiul Cod Silvic prevedea cam acelasi lucru, lemnul exploatat se masoara la rampa, insa s-a intamplat ca padurarii au devenit complici cu firmele de exploatare. Va fi altfel de acum inainte? Intelegem dificultatea de a realiza aceasta schimbare a sistemului de exploatare si rezistenta pe care o vor opune silvicultorii, obisnuiti cu un nivel de trai ridicat. Ni- meni nu numara copacii din padure, iar padurarul pazeste liziera doar opt ore pe zi.

Proiectul noului Cod Silvic prevede ca orice taiere neautorizata este considerata infractiune, cercetata penal si pedepsita cu inchisoare de la sase luni la un an. Ne intrebam, insa, cum vor reusi padurarii redusi prin reorganizare la jumatate sa pazeasca padurile. De ce hotii n-ar fura lemnul gata fasonat de pe rampa si de ce judecatorii nu i-ar ierta in continuare. Pentru a-l face pe roman, din nou, frate cu codrul, solutia este oprobiul comunitatii. Dar ce ne facem cu primarul, popa, politistul care fura lemne din padurea comunala?

Ideea ca exploatarea padurii sa se faca de catre silvicultori este preluata din Occident. Nu stiu daca la noi va functiona. Daca se implementeaza acest model, nu se va mai putea fura ca in codru. Iar daca totusi se va adopta noul Cod Silvic, se vor gasi portite de a fura. Poate nu atat de mult. Insa romanu-i inventiv.

Sursa: graiul salajului