stiri_2016

Hotarare nr. 930 din 11/08/2005, pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 800 din 02/09/2005

Intrare in vigoare: 02/10/2005

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – (1) Documentaţiile tehnice întocmite pentru executarea captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării centralizate cu apă potabilă/minerală terapeutică sau pentru îmbutelierea apei potabile/minerale naturale cuprind şi măsurile pentru instituirea zonelor de protecţie sanitară conform normelor prevăzute la art. 1, ca o condiţie obligatorie pentru obţinerea avizului de gospodărire a apelor.

(2) Zonele de protecţie sanitară se instituie în teren cel târziu odată cu punerea în funcţiune a captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor respective, aceasta constituind o condiţie obligatorie a eliberării autorizaţiei de gospodărire a apelor.

Art. 3. – (1) Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor prevăzute la art. 2, aflate în funcţiune, pentru care nu s-au dimensionat şi instituit zonele de protecţie sanitară conform normelor prevăzute la art. 1, vor întreprinde aceste acţiuni în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Perimetrele de protecţie hidrogeologică se instituie în jurul surselor de ape minerale, al lacurilor şi nămolurilor terapeutice prin aviz al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

(3) Zonele de protecţie sanitară se instituie în jurul surselor de ape minerale, al lacurilor şi nămolurilor terapeutice prin ordin al ministrului sănătăţii, cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Art. 4. – Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor destinate alimentării cu apă potabilă, care furnizează în medie peste 100 m 3 de apă pe zi, vor efectua programul de monitorizare conform normelor prevăzute la art. 1, începând cel mai târziu cu data de 1 ianuarie 2007.

Art. 5. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 101/1997 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 10 aprilie 1997, iar Instrucţiunile Ministerului Sănătăţii, Comitetului de Stat al Apelor şi Comitetului pentru Problemele Administrative Locale nr. 51/1968 pentru aplicarea prevederilor Decretului nr. 1.059/1967 al Consiliului de Stat privind protecţia sanitară a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor centrale de alimentare cu apă potabilă şi a apelor minerale pentru cura internă îşi încetează aplicabilitatea.

 Bucureşti, 11 august 2005.

Nr. 930.

 

ANEXĂ

NORME SPECIALE

privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, surselor de apă potabilă destinate îmbutelierii, surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, lacurilor şi nămolurilor terapeutice, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii surselor de apă şi, respectiv, a lacurilor şi a nămolurilor terapeutice.

Art. 2. – Sunt supuse prevederilor Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, denumite în continuare norme, următoarele obiective:

a) sursele de ape subterane sau de suprafaţă, precum şi captările aferente acestora folosite pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă a populaţiei, a agenţilor economici din industria alimentară şi farmaceutică, a unităţilor sanitare şi social-culturale, construcţiile şi instalaţiile componente ale sistemelor pentru alimentare cu apă potabilă;

b) zăcămintele de ape minerale şi captările aferente acestora utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere, instalaţiile de îmbuteliere şi instalaţiile de exploatare a nămolurilor terapeutice;

c) lacurile şi nămolurile terapeutice;

d) captările de ape subterane sau de suprafaţă folosite pentru îmbutelierea apei potabile, alta decât apa minerală naturală.

Art. 3. – Protecţia sanitară a obiectivelor prevăzute la art. 2 se realizează prin aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii apelor, stabilite prin actele normative în vigoare, precum şi prin instituirea în teren a următoarelor zone de protecţie, cu grade diferite de risc faţă de factorii de poluare, şi anume:

a) zona de protecţie sanitară cu regim sever;

b) zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

c) perimetrul de protecţie hidrogeologică.

Art. 4. – În zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică, instituite pentru obiectivele prevăzute la art. 2, se impun, diferenţiat, măsuri specifice în scopul evitării contaminării sau impurificării apelor şi, respectiv, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice.

Art. 5. – Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul tuturor obiectivelor prevăzute la art. 2, unde este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor de apă.

Art. 6. – Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei.

Art. 7. – Perimetrul de protecţie hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare şi de descărcare la suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergenţe naturale (izvoare), drenuri şi foraje şi are rolul de a asigura protecţia faţă de substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.

Art. 8. – (1) Măsurile pentru instituirea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, incluse în documentaţiile tehnice prevăzute la art. 2 alin. (1) din hotărâre, întocmite pentru obiectivele prevăzute la art. 2, sunt:

a) planuri de situaţie cu zonele de protecţie delimitate conform prezentelor norme şi, după caz, instrucţiunilor prevăzute la art. 12, fundamentate printr-o notă explicativă, în cazul captărilor de ape de suprafaţă, sau printr-un studiu hidrogeologic, în cazul captărilor de ape subterane şi în cazul lacurilor şi nămolurilor terapeutice;

b) lucrările de construcţii-montaj necesare instituirii în teren a acestor zone de protecţie, inclusiv costul acestora, care va fi cuprins în costul total al investiţiei;

c) o listă-îndrumar cu măsurile ce trebuie respectate în interiorul zonelor de protecţie în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) În cazul captărilor de ape subterane, înainte de instituirea în teren a zonelor de protecţie, proiectantul va face obligatoriu o verificare finală şi, dacă este cazul, o corectare a planurilor de situaţie prevăzute la alin. (1) lit. a), în funcţie de datele rezultate din execuţia lucrărilor de captare şi din testele de pompare.

(3) Documentaţiile de urbanism elaborate şi aprobate potrivit legii vor cuprinde obligatoriu planuri de situaţie cu marcarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologică. Regulamentele de urbanism aferente acestor documentaţii, ce se întocmesc potrivit legii, vor include şi protecţia sanitară şi hidrogeologică a obiectivelor cuprinse la art. 2, în vederea atingerii scopurilor specifice de conservare.

(4) Documentaţiile de urbanism existente, în care nu au fost luate în considerare şi marcate zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică, vor fi refăcute cu respectarea prezentelor norme, în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestora.

 

CAPITOLUL II

Factorii ce reprezintă riscuri de poluare a apei potabile şi mecanismul poluării

Art. 9. – Procesul de poluare a apei potabile poate avea loc ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale, principalele riscuri fiind:

1. poluarea cu agenţi patogeni: bacterii, virusuri sau alte organisme vii;

2. poluarea chimică cu:

a) substanţe fitofarmaceutice provenite din combaterea dăunătorilor în agricultură şi silvicultură, precum şi compuşi ai azotului, fosforului şi potasiului rezultaţi din aplicarea îngrăşămintelor în agricultură;

b) substanţe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea produşilor chimici ca: fenoli, gudroane, detergenţi, petrol şi reziduuri de petrol, uleiuri, combustibili lichizi, coloranţi, cianuri, metale grele şi altele asemenea;

c) substanţe radioactive;

3. poluarea termică cu ape cu temperatura ridicată evacuate de la instalaţiile de răcire ale unităţilor industriale.

Art. 10. – Micşorarea sau evitarea influenţei factorilor de poluare se face prin fenomenele de autopurificare şi diluţie, precum şi prin măsuri speciale de interdicţie a unor activităţi, de utilizare cu restricţii a terenurilor în zonele de protecţie sanitară şi de folosire a tuturor mijloacelor şi tehnologiilor de prevenire a poluării solului şi a apelor subterane în realizarea lucrărilor şi activităţilor situate în perimetrele de protecţie hidrogeologică.

 

CAPITOLUL III

Indicaţii tehnice pentru dimensionarea zonelor de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă din subteran şi de ape minerale utilizate pentru cura internă şi pentru îmbuteliere

Art. 11. – În vederea evitării oricărei posibilităţi de impurificare a apei, dimensionarea zonelor de protecţie se va face luându-se în considerare toţi factorii locali, naturali şi antropici, care pot interveni în impurificarea apei, şi anume:

a) caracteristicile geomorfologice, geotectonice şi geotehnice ale zonei;

b) structura şi parametrii hidrogeologici ai stratelor situate deasupra acviferului captat;

c) structura şi parametrii hidrogeologici ai acviferului captat;

d) calitatea apelor de suprafaţă, în cazurile când acestea sunt în legătură hidraulică cu acviferul captat;

e) regimul de exploatare a captărilor;

f) sursele punctuale şi difuze de poluare existente;

g) alte aspecte constatate în teren.

Art. 12. – (1) Dimensiunile şi configuraţia zonelor de protecţie se stabilesc de către unităţile atestate de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, prin studii hidrogeologice elaborate în conformitate cu instrucţiunile privind delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor; zonele de protecţie astfel stabilite se reprezintă cartografic pe planul de situaţie în sistem Stereo 70 al lucrărilor respective, la o scară corespunzătoare, cu precizarea măsurilor de protecţie impuse în conformitate cu prezentele norme.

(2) Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor de ape subterane destinate alimentării centralizate cu apă potabilă vor supune studiile hidrogeologice prevăzute la alin. (1) expertizei efectuate în cadrul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. Fac excepţie de la această prevedere captările care furnizează debite medii de până la 10 m3/zi sau care deservesc mai puţin de 50 de persoane.

Art. 13. – Principiile de dimensionare a zonelor de protecţie au la bază aplicarea selectivă a criteriilor de dimensionare, în funcţie de condiţiile specifice fiecărei captări, astfel încât suprafeţele delimitate să asigure protecţia corespunzătoare gradului lor de risc:

a) la dimensionarea zonelor de protecţie sanitară cu regim sever şi cu regim de restricţie se utilizează, de regulă, criteriul timpului de tranzit în subteran al unei particule de apă hidrodinamic active, folosindu-se în calcule parametrii hidrogeologici ai acviferului;

b) mărimea zonei de protecţie sanitară cu regim sever se determină astfel încât să fie asigurat un timp de tranzit în subteran de minimum 20 de zile pentru orice particule de apă presupuse contaminate care s-ar infliltra la limita acestei zone şi ar ajunge la locul de captare a apei. În cazul captărilor care exploatează acvifere freatice la care nu există suficiente date pentru aplicarea metodelor de dimensionare cuprinse în instrucţiunile prevăzute la art. 12 alin. (1), dimensiunile zonei de protecţie sanitară cu regim sever vor fi de minimum 50 m amonte, 20 m aval de captare şi 20 m lateral, de o parte şi de alta a captării, pe direcţia de curgere a apelor subterane, în cazul forajelor şi drenurilor, iar în cazul captărilor de izvoare, de minimum 50 m amonte şi 20 m lateral, de o parte şi de alta a captării;

c) mărimea zonei de protecţie cu regim de restricţie se determină luând în considerare un timp de tranzit în subteran de minimum 50 de zile de la punctul de infiltrare până la locul captării;

d) dimensionarea perimetrului de protecţie hidrogeologică se face pentru captările de izvoare, pentru drenuri şi pentru forajele la freatic; această dimensionare necesită o analiză detaliată a situaţiei hidrogeologice, având în vedere aria de regenerare a resurselor de apă exploatate.

Art. 14. – În cazul forajelor care exploatează acvifere de adâncime sub presiune şi care sunt executate astfel încât să realizeze condiţiile de izolare a stratului captat faţă de suprafaţa terenului şi faţă de stratele acvifere superioare vulnerabile la poluare, se instituie numai zona de protecţie sanitară cu regim sever, care va fi circulară, cu centrul pe poziţia forajului şi raza de 10 m; în acest caz zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie coincide cu zona de protecţie sanitară cu regim sever, iar perimetrul de protecţie hidrogeologică, situat în zona de alimentare a acviferului, se instituie simultan pentru toate captările care exploatează aceeaşi structură acviferă regională. Zonele de alimentare ale structurilor acvifere regionale se declară zone protejate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, stabilindu-se totodată şi măsurile de protecţie necesare.

Art. 15. – Terenurile pe care s-au executat lucrări deschise pentru aducţiunea apei, precum şi bazine de infiltrare sau alte amenajări realizate în scopul realimentării artificiale a acviferului exploatat vor fi incluse integral în zona de protecţie sanitară cu regim sever a lucrărilor de captare.

Art. 16. – (1) Zona de protecţie sanitară cu regim sever, cu excepţia celei instituite pentru aducţiuni şi reţele de distribuţie, se va împrejmui şi se va marca prin plăcuţe avertizoare. Înălţimea şi tipul împrejmuirii, marcajele şi distanţa între acestea se stabilesc de către deţinătorul şi/sau operatorul captării, construcţiilor şi instalaţiilor, de comun acord cu autoritatea de gospodărire a apelor, astfel încât să fie oprit accesul populaţiei, animalelor şi utilajelor de orice fel. Pot fi exceptate de la împrejmuire şi acele zone care se găsesc în locuri greu accesibile persoanelor fizice datorită configuraţiei terenului.

(2) Limitele zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie vor fi marcate de către deţinătorul şi/sau operatorul captării prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea: zonă de protecţie sanitară. Tipul şi înălţimea marcajelor, precum şi distanţa dintre ele se stabilesc de către deţinătorul şi/sau operatorul captării, de comun acord cu autoritatea de gospodărire a apelor. Marcajele se amplasează pe teren de către deţinătorul şi/sau operatorul captării, împreună cu reprezentanţii consiliului local şi cu deţinătorii terenurilor, astfel încât de la fiecare marcaj să se vadă celelalte două marcaje învecinate.

 

CAPITOLUL IV

Mărimea zonei de protecţie sanitară cu regim sever pentru captările din surse de suprafaţă şi pentru lacurile şi nămolurile terapeutice

Art. 17. – (1) Pentru captările din cursurile de apă zona de protecţie sanitară cu regim sever va fi determinată după caracteristicile locale ale albiei. Dimensiunile minime ale acesteia vor fi de:

a) 100 m, pe direcţia amonte de priză.

b) 25 m, pe direcţia aval de ultimele lucrări componente ale prizei;

c) 25 m lateral, de o parte şi de alta a prizei.

(2) Când dimensiunea laterală nu poate fi respectată, vor fi executate lucrări compensatorii.

(3) Pentru captările din lacuri zona de protecţie sanitară cu regim sever va avea următoarele dimensiuni minime, măsurate la nivelul minim de exploatare al captării:

a) 100 m radial, pe apă, faţă de locul în care este situat punctul de captare;

b) 25 m radial, pe malul unde este situată priza.

(4) Pentru lacurile şi nămolurile terapeutice zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde toată suprafaţa apei lacului, iar pe mal are 5 m lăţime în jurul lacului.

Art. 18. – Zona de protecţie sanitară cu regim sever se va marca pe suprafaţa apei prin geamanduri sau prin alte semne convenţionale vizibile şi se va împrejmui pe maluri, împrejmuirea fiind marcată cu plăcuţe avertizoare. Suprafaţa astfel delimitată va fi păstrată curată prin grija deţinătorului captării, care va lua măsurile de protecţie corespunzătoare, prevăzute în capitolul VII al prezentelor norme.

 

CAPITOLUL V

Măsuri referitoare la utilizarea terenurilor cuprinse în perimetrele de protecţie hidrogeologică

Art. 19. – (1) În perimetrele de protecţie hidrogeologică măsurile de protecţie au drept scop păstrarea regimului de alimentare a acviferelor cât mai aproape de cel natural, precum şi evitarea poluării apelor subterane şi a lacurilor şi nămolurilor terapeutice cu substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile, în special cu substanţe radioactive şi cu substanţe periculoase şi prioritar periculoase prevăzute în anexa A la Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005.

(2) În cadrul procedurii de reglementare din punct de vedere a gospodăririi apelor a tuturor lucrărilor situate în perimetrele de protecţie hidrogeologică, se vor lua în considerare posibilele efecte ale acestor lucrări asupra captărilor de ape subterane şi a lacurilor şi nămolurilor terapeutice, impunându-se toate măsurile de precauţie necesare pentru prevenirea poluării acestora cu substanţe greu degradabile sau nedegradabile, precum şi pentru prevenirea sau compensarea modificărilor semnificative a regimului de regenerare a resurselor de apă exploatate.

Art. 20. – (1) Pentru toate lucrările şi activităţile de pe terenurile situate în perimetrele de protecţie hidrogeologică este necesară evaluarea impactului asupra mediului în cadrul procedurii de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului.

(2) Studiul de evaluare a impactului asupra mediului trebuie să prevadă toate măsurile necesare pentru prevenirea pătrunderii oricăror substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile în apele subterane sau în lacurile şi nămolurile terapeutice, măsuri care vor constitui condiţii impuse prin actul de reglementare.

 

CAPITOLUL VI

Măsuri cu privire la exploatarea şi amenajarea terenurilor incluse în zonele de protecţie sanitară cu regim de restricţie

Art. 21. – (1) Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie pot fi exploatate agricol de către deţinătorii acestora, dar cu interzicerea:

a) utilizării îngrăşămintelor naturale şi chimice;

b) utilizării substanţelor fitosanitare;

c) irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;

d) amplasării grajdurilor şi coteţelor de animale şi a depozitării de gunoi animalier;

e) păşunatului şi însilozării nutreţurilor;

f) amplasării de sere şi de iazuri piscicole.

(2) În vederea respectării prevederilor alin. (1) deţinătorii şi/sau operatorii captărilor de ape subterane, cu excepţia celor prevăzute la art. 14, vor întocmi şi vor ţine la zi un inventar al folosinţei terenurilor aflate în zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie a captărilor respective.

Art. 22. – În afara măsurilor restrictive prevăzute la art. 21 alin. (1), pe aceste terenuri sunt interzise:

a) amplasarea de abatoare, triaje de cale ferată, baze auto;

b) amplasarea de bazine neetanşe pentru ape reziduale, puţuri absorbante, haznale cu groapă simplă;

c) amplasarea de locuinţe, spitale, aeroporturi, unităţi militare, dacă nu dispun de un sistem de canalizare care să transporte apele reziduale şi pluviale, în condiţii de deplină siguranţă, în afara zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

d) amplasarea de cimitire umane şi de animale, cimitire de maşini, containere de deşeuri;

e) vidanjarea şi spălarea cisternelor care transportă ape fecaloid-menajere;

f) infiltrarea sau injectarea de ape de zăcământ şi/sau de răcire;

g) efectuarea de manevre militare, amplasarea de balastiere, exploatări de turbă, cariere de piatră, execuţia lucrărilor de drenaj sau a oricăror alte lucrări prin care se diminuează stratul acoperitor, protector al acviferului;

h) executarea de construcţii pentru activităţi industriale şi agricole, precum: grajduri, silozuri, depozite de îngrăşăminte şi de substanţe fitosanitare, depozite de carburanţi, lubrifianţi, combustibili solizi;

i) amplasarea de campinguri şi de ştranduri, dacă nu dispun de un sistem de canalizare care să transporte apele reziduale şi pluviale, în condiţii de deplină siguranţă, în afara zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

j) spălarea maşinilor şi efectuarea schimburilor de ulei;

k) transportul pe conducte al substanţelor poluante de orice fel, cu excepţia conductelor de canalizare a obiectivelor situate în interiorul zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie, pentru care trebuie prevăzute măsuri stricte de asigurare a etanşeităţii.

Art. 23. – Pentru captările existente şi în cazuri bine justificate se admit exceptări de la prevederile art. 22 lit. b), i) şi k), cu avizul unităţilor de sănătate publică şi cu respectarea următoarelor condiţii:

a) asigurarea cu sisteme complete de canalizare a clădirilor de locuit şi a obiectivelor economice şi social-culturale;

b) captarea apelor de şiroire prin canale adecvate şi dirijarea lor în afara zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

c) desfiinţarea puţurilor absorbante, a haznalelor şi a latrinelor.

 

CAPITOLUL VII

Măsuri cu privire la utilizarea suprafeţelor incluse în zonele de protecţie sanitară cu regim sever

Art. 24. – Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii sursei, construcţiei şi instalaţiei de alimentare cu apă.

Art. 25. – În zonele de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru captările de ape subterane, precum şi în partea de pe mal a zonelor de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru sursele de apă de suprafaţă, sunt interzise toate activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, precum şi:

a) amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei şi a instalaţiilor;

b) efectuarea de explozii, săpături şi excavaţii de orice fel;

c) depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi a instalaţiilor. În aceste cazuri se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina pătrunderea în sol a oricăror substanţe poluante;

d) traversarea zonei de către sisteme de canalizare pentru ape uzate, cu excepţia celor ce se colectează prin canalizarea aferentă obiectivului protejat. În aceste cazuri se vor lua măsuri de asigurare a etanşeităţii sistemelor de canalizare.

Art. 26. – În zonele de protecţie sanitară cu regim sever, instituite pentru apele de suprafaţă, sunt, de asemenea, interzise:

a) deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate;

b) navigarea şi acostarea de ambarcaţiuni, oprirea acestora şi acostarea plutelor şi a lemnului flotant, în alte condiţii decât cele stabilite la instituirea zonei de protecţie sanitară cu regim sever;

c) pescuitul şi scăldatul;

d) recoltatul gheţii şi morăritul pe apă, precum şi adăparea animalelor.

Art. 27. – În zona de protecţie sanitară cu regim sever se vor lua următoarele măsuri de protecţie:

a) nu sunt permise nici un fel de intervenţii asupra stratului de sol activ şi depozitelor acoperitoare ale acviferului;

b) terenul aferent zonei de protecţie sanitară cu regim sever va fi protejat împotriva eroziunii şi inundaţiilor, toate lucrările vechi de excavaţii deschise şi galerii, canale, puţuri, foraje, pâlnii de explozii vor fi asigurate pentru prevenirea infiltrării apelor cu potenţial poluant.

Art. 28. – (1) Terenurile agricole cuprinse în zonele de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi exploatate numai pentru culturi de plante perene, de plante păioase şi de pomi fructiferi, în condiţii care să nu provoace degradarea lucrărilor de alimentare cu apă.

(2) Pe terenurile agricole din zona de protecţie sanitară cu regim sever sunt interzise:

a) utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice;

b) irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;

c) culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale;

d) păşunatul.

Art. 29. – Lucrările şi instalaţiile de captare a apei vor fi apărate împotriva inundaţiilor prin lucrări specifice, conform normelor tehnice în vigoare, iar în cazul captărilor de mal întreaga arie aferentă zonei de protecţie sanitară cu regim sever va fi îndiguită, cu respectarea normelor tehnice specifice.

 

CAPITOLUL VIII

Măsuri referitoare la protecţia sanitară a construcţiilor şi instalaţiilor

Art. 30. – Dimensionarea zonei de protecţie sanitară cu regim sever pentru staţiile de pompare, instalaţiile de îmbunătăţire a calităţii apei – deznisipatoare, decantoare, filtre, staţi de dezinfecţie şi altele asemenea -, staţiile de îmbuteliere a apelor minerale, rezervoarele îngropate, aducţiunile şi reţelele de distribuţie se va face cu respectarea următoarelor limite minime:

a) staţii de pompare, 10 m de la zidurile exterioare ale clădirilor;

b) instalaţii de tratare, 20 m de la zidurile exterioare ale instalaţiei;

c) rezervoare îngropate, 20 m de la zidurile exterioare ale clădirilor;

d) aducţiuni, 10 m de la generatoarele exterioare ale acestora;

e) alte conducte din reţelele de distribuţie, 3 m.

Art. 31. – (1) La intersecţia aducţiunilor de apă potabilă sau de ape minerale pentru cura internă ori pentru îmbuteliere cu canalele sau conductele de canalizare a apelor uzate ori meteorice, aducţiunile de apă potabilă, respectiv de ape minerale, se vor amplasa deasupra canalului sau conductei, asigurându-se o distanţă între ele de minimum 0,40 m pe verticală.

(2) În zonele de traversare prevăzute la alin. (1) aducţiunile se vor executa din tuburi metalice, pe o lungime de 5 m, de o parte şi de alta a punctului de intersecţie.

Art. 32. – (1) În cazul în care reţelele de apă potabilă se intersectează cu canale sau conducte de ape uzate menajere ori industriale sau când sunt situate la mai puţin de 3 m de acestea, reţeaua de apă potabilă se va aşeza totdeauna mai sus decât aceste canale ori conducte, cu condiţia de a se realiza adâncimea minimă pentru prevenirea îngheţului.

(2) Atunci când, din cauze obiective, nu se pot îndeplini condiţiile prevăzute la alin. (1), se vor lua măsuri speciale care să prevină exfiltrarea apelor din canalele sau conductele de canalizare a apelor uzate.

Art. 33. – La proiectarea şi execuţia reţelelor de apă potabilă se vor avea în vedere evitarea oricăror legături între acestea şi reţelele de apă nepotabilă, precum şi realizarea şi menţinerea în timp a etanşeităţii.

Art. 34. – Se interzice trecerea conductelor de apă potabilă sau de ape minerale prin cămine de vizitare a reţelei de canalizare, prin canale de evacuare a apelor uzate, prin haznale etc.

 

CAPITOLUL IX

Supravegherea comportării acviferelor în exploatare

Art. 35. – (1) Pentru asigurarea folosirii raţionale şi a protecţiei resurselor de apă subterană împotriva supraexploatării şi poluării, în cazul captărilor destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 100 m 3 de apă pe zi, deţinătorii acestora au obligaţia de a efectua în forajele captării observaţii şi măsurători privind evoluţia debitelor exploatate şi evoluţia nivelurilor apelor subterane şi a calităţii acestora, pe baza unui program stabilit prin autorizaţia de gospodărire a apelor, de a ţine o evidenţă la zi a datelor obţinute în cadrul programului şi de a transmite aceste date unităţii bazinale de gospodărire a apelor, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul lucrărilor de captare destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 5.000 m 3 de apă pe zi, deţinătorii acestora vor amplasa şi executa, în interiorul zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie, un număr de foraje de monitorizare dependent de dimensiunile captării, foraje ale căror amplasament şi caracteristici tehnice vor fi aprobate prin avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor; programul de observaţii şi măsurători prevăzut la alin. (1) va fi efectuat atât în forajele captării, cât şi în forajele de monitorizare.

(3) Administraţia Naţională „Apele Române” întocmeşte şi ţine la zi evidenţa computerizată a zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologică din fiecare bazin hidrografic şi o transmite la sfârşitul fiecărui an calendaristic direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor, în vederea înscrierii acestora în Registrul zonelor protejate.

Art. 36. – Supravegherea modificărilor regimului cantitativ şi calitativ al apelor subterane în perimetrele de protecţie hidrogeologică a lucrărilor de captare se face prin reţeaua hidrogeologică naţională, parte componentă a reţelei naţionale de observaţii şi măsurători pentru gospodărirea apelor.

 

CAPITOLUL X

Sancţiuni

Art. 37. – Constituie contravenţii la prezentele norme următoarele fapte:

a) proiectarea şi executarea obiectivelor prevăzute la art. 2 lit. a) şi b), fără a avea în vedere protecţia sanitară a acestora pe baza documentaţiei prevăzute la art. 8 alin. (1);

b) punerea în funcţiune, respectiv exploatarea obiectivelor prevăzute la art. 2 lit. a) şi b), fără instituirea în teren a zonelor de protecţie sanitară prevăzute de prezentele norme, delimitate conform documentaţiei prevăzute la art. 8 alin. (1);

c) refuzul deţinătorilor obiectivelor prevăzute la art. 2 lit. a) şi b) de a pune la dispoziţia persoanelor cu drept de control documentaţia de instituire a zonelor de protecţie sanitară şi/sau accesul la obiective şi terenuri în scopul verificării concordanţei între zonele instituite propriu-zis în teren şi cele prevăzute în documentaţie;

d) inexistenţa împrejmuirii şi a plăcuţelor avertizoare la limita zonei de protecţie sanitară cu regim sever a unei captări, precum şi nerespectarea măsurilor prevăzute pentru această zonă;

e) inexistenţa bornării şi semnalizării zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie, prevăzute în documentaţia întocmită conform prezentelor norme;

f) refuzul deţinătorului captărilor de ape subterane, cu excepţia celor prevăzute la art. 14, de a prezenta inventarul folosinţei terenurilor aflate în zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie în vederea respectării măsurilor corespunzătoare prevăzute de prezentele norme, precum şi lipsa acestor documente;

g) nerealizarea forajelor de monitorizare prevăzute la art. 35 şi 43, conform condiţiilor prevăzute în avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor;

h) nerealizarea programului de observaţii şi măsurători prevăzut la art. 35 şi 42, netransmiterea datelor către unităţile bazinale de gospodărire a apelor, în conformitate cu prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor, lipsa unei evidenţe la zi a datelor obţinute în cadrul programului sau refuzul de a prezenta această evidenţă persoanelor cu drept de control.

Art. 38. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 37 se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 6.000 lei (RON) la 12.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 37 lit. b), d) şi g);

b) cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 37 lit. a), c), e), f) şi h).

(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de constatare ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1) pentru fapta săvârşită.

Art. 39. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către:

a) inspectorii Inspecţiei de stat a apelor din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi inspectorii din cadrul Administraţiei Naţionale „Apele Române”;

b) comisarii Gărzii Naţionale de Mediu;

c) inspectorii compartimentelor de inspecţie teritorială pentru resurse minerale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale;

d) alte persoane împuternicite de conducătorul autorităţii publice centrale din domeniul apelor sau al autorităţii administraţiei publice locale.

Art. 40. – Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 38 şi 39 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL XI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 41. – (1) În situaţia restrângerii sau încetării funcţionării unor lucrări existente de captare a apelor subterane, abandonarea acestora se va face numai după închiderea lor conform instrucţiunilor aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor, pentru a se evita utilizarea acestor lucrări la evacuarea de reziduuri în subteran şi pentru a se reface continuitatea acviferului.

(2) Pentru avizarea de către autorităţile de gospodărire a apelor a unor noi lucrări de captare ale aceluiaşi beneficiar documentaţia va conţine obligatoriu costul şi operaţiunile necesare închiderii lucrărilor de captare abandonate conform instrucţiunilor prevăzute la alin. (1).

(3) Autorizaţia de gospodărire a apelor pentru noile lucrări de captare nu poate fi eliberată fără realizarea efectivă a operaţiunilor de închidere a vechilor lucrări de captare, prevăzute în documentaţia avizată.

Art. 42. – În cazurile în care se va constata că, din cauze neprevăzute, zonele instituite conform prevederilor prezentelor norme nu conferă protecţia necesară, la cererea unităţilor de sănătate publică şi a celor pentru gospodărirea apelor, cei care exploatează obiectivele prevăzute la art. 2 vor lua măsuri pentru redimensionarea zonelor de protecţie.

Art. 43. – Captările de ape subterane destinate alimentării centralizate cu apă potabilă pentru care nu poate fi asigurată protecţia sanitară, în conformitate cu prezentele norme, având în vedere situaţia preexistentă în zona de amplasament, vor primi avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor, numai dacă documentaţia de fundamentare a acestora demonstrează că nu este fezabilă nici o altă soluţie de alimentare cu apă. În acest caz documentaţia trebuie să prevadă lucrări suplimentare pentru supravegherea calităţii apei în amonte de captare, precum şi programul de monitoring pe care deţinătorul captării urmează să îl efectueze în lucrările respective, în vederea avertizării în timp util a consumatorilor asupra oricărei eventuale poluări a apei.

Art. 44. – Termenii şi expresiile tehnice folosite în prezentele norme au semnificaţiile stabilite în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXĂ la norme

DEFINIŢIILE termenilor tehnici folosiţi în cuprinsul normelor

1. acvifer – unul sau mai multe strate geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficiente pentru a permite fie trecerea unui curent important de apă, fie captarea unor cantităţi importante de apă subterană;

2. aducţiune – ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor care asigură transportul apei între obiectele principale ale sistemului de alimentare cu apă situate în amonte de rezervor;

3. apă pluvială – apă din precipitaţii care se scurge la suprafaţa terenului spre depresiuni naturale, canale de coastă, rigole sau alte sisteme constructive prevăzute pentru evacuare;

4. apă potabilă – apă care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp îndelungat, fără a-i prejudicia sănătatea, îndeplinind condiţiile prevăzute de Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată prin Legea nr. 311/2004;

5. apă uzată (reziduală) – orice apă care a făcut obiectul unei folosiri şi căreia în procesul de utilizare i s-au modificat caracteristicile fizice, chimice, biologice sau microbiologice;

6. captare de apă – ansamblu de construcţii şi instalaţii care servesc la preluarea apei dintr-o sursă naturală, în vederea satisfacerii necesarului unei folosinţe;

7. dren – construcţie hidrotehnică cu dimensiunea principală dezvoltată pe orizontală, realizată în scopul captării apei dintr-un strat acvifer de mică adâncime sau în scopul coborârii nivelului apei subterane;

8. epurarea apei – succesiune de procedee tehnologice prin care sunt reţinute, neutralizate şi îndepărtate elementele impurificatoare din apele uzate;

9. foraj – puţ executat prin forare şi definitivat prin tubarea unei coloane prevăzute cu filtre, în scopul captării apelor subterane sau al efectuării de observaţii asupra acestora;

10. puţ absorbant – puţ cu fund şi pereţi perforaţi, executat până la nivelul unui strat permeabil, în scopul introducerii în acesta a unor cantităţi de apă uzată;

11. realimentare artificială a acviferului – introducerea voluntară de apă în acviferul respectiv, pentru mărirea afluxului de apă sau pentru ridicarea nivelului apelor subterane, reprezentând aportul de apă în acvifer suplimentar alimentării sale naturale;

12. reţea de canalizare – parte din sistemul de canalizare alcătuită din canale, construcţii-anexă, staţii de pompare etc., care asigură colectarea şi transportul apelor uzate şi pluviale în afara incintelor utilizatorilor;

13. reţea de distribuţie – parte din sistemul de alimentare cu apă alcătuită din conducte, armături şi construcţii-anexă, prin care apa este distribuită utilizatorilor;

14. sistem de alimentare cu apă – ansamblu de construcţii şi instalaţii prin care apa este preluată dintr-o sursă naturală, este tratată, transportată, înmagazinată şi distribuită utilizatorilor;

15. sistem de canalizare – ansamblu de canale, construcţii-anexă, staţii de pompare etc., prin care apele uzate şi pluviale sunt colectate, transportate, epurate şi evacuate într-un receptor.